1. Privim la lumea noastră și judecăm mereu,
Dar oare ne mai cercetăm în fața lui Dumnezeu?
Vedem greșeli la alții și le rostim îndată,
Dar cine își mai cercetează inima vinovată?

2. Ne tulbură purtarea ce pare nepotrivită,
Și haina prea îndrăzneață, și vorba nesocotită.
Vedem când omul uită de calea lui Hristos,
Dar noi pe ce cărare pășim, tăcuți, frumos?

3. Ne îngrijim de chipul pe care-l arătăm,
Dar frumusețea inimii cât oare-o căutăm?
Ne place să părem curați în ochii tuturor,
Dar cât de pur ne este sufletul înaintea lor?

4. Căci fapta se arată precum un pom în floare,
Dar rădăcina-i taina, ascunsă sub picioare.
Și tot ce iese-n lume prin faptă și cuvânt
Își are începutul în suflet și în gând.

5. Dar ce facem cu bârfa, rostită în șoaptă,
Ce lasă în urma ei o inimă întristată?
Cu vorba ce rănește și judecă ușor,
În loc să dea speranță și un strop de ajutor?

6. Ce facem cu gândul ce naște răutate,
Cu mândria ce ne fură iubirea și ne ține departe?
Cu inima ce uită să spună „Mulțumesc”,
Când mila și îndurarea din cer o ocrotesc?

7. Ne plângem câteodată de tot ce ne lipsește,
Uitând câte daruri Domnul ne dăruiește.
Privim spre ce ne doare, spre ce n-am dobândit,
Și uităm câte motive avem de mulțumit.

8. Cu ochii poți privi spre ceea ce-i nedrept,
Cu gândul poți urma un drum nepotrivit.
Cu auzul poți primi cuvinte ce rănesc,
Cu limba poți distruge ce alții construiesc.

9. Sunt clipe când tăcerea e semn de ascultare,
Când Domnul ne îndeamnă la pace și răbdare.
Dar noi vorbim întruna, uitând să ne oprim,
Iar când e vremea mărturiei, de teamă amuțim.

10. Ne este mult mai lesne să spunem ce-i greșit,
Decât să recunoaștem ce-n noi s-a prăbușit.
E simplu să arătăm spre cel de lângă noi,
Dar greu să ne vedem propriile nevoi.

11. Numim păcate astăzi ce lumea le arată,
Dar vina dinlăuntru rămâne nejudecată.
Ne schimbăm vremuri, haine, obicei și grai,
Și ne croim dreptatea după bunul nostru trai.

12. Căci păcatul din Eden, de-atunci și până azi,
Ne urmărește pașii pe mii de noi cărări.
Nu-i mai ușor păcatul doar fiindcă-i întâlnit,
Nici nu devine bun prin faptul că-i primit.

13. La cruce, pentru lume, Isus S-a răstignit,
Și pentru-a noastră vină cu sânge ne-a plătit.
Dar oare ne mai doare ce Lui I-a fost povară,
Sau crucea ne e astăzi doar semn de sărbătoare?

14. Oare păcatul astăzi e mai ușor de dus,
Când știm câtă durere a îndurat Isus?
Oare uităm prea lesne iubirea Lui cea mare,
Ce ne-a deschis prin jertfă o cale de iertare?

15. O, Doamne, cercetează adâncul vieții mele,
Și fă să intre harul în cele mai întunecate unghere.
Să nu privesc la alții cu duh de judecată,
Ci să-mi văd mai întâi inima cercetată.

16. Curăță-mi, Doamne, ochii, cuvântul și gândirea,
Și învață-mă în toate să-Ți aleg iubirea.
Să tac atunci când vorba ar naște tulburare,
Să spun ce zidește sufletul și aduce îndreptare.

17. Căci nu-i de-ajuns în lume să pari neprihănit,
Nici să arăți spre altul, spunând că a greșit.
Ci inima întreagă lui Dumnezeu s-o dai,
Și-n fiecare zi pe urma Lui să stai.